Cine sunt eu?
Bună întrebare… Cine sunt eu? Este o întrebare pe care orice om şi-o pune, dar la care puţini sunt în stare să raspundă. Este uşor să îţi spui “Eu sunt Ion Popescu!” Dar ştii bine că asta e doar o minciună. E doar o mască fadă a identităţii tale reale. Un acronim pentru ceea ce reprezentăm noi de fapt. Nu are rost să mă arunc în filozofii asupra sinelui şi a modului în care fiecare şi-l percepe. Mă voi rezuma la a vă arăta ce sunt eu. Eu sunt un OM. Este un concept atât de uşor de integrat într-o propoziţie şi totuşi atât de greu de definit. Bineînţeles, cu toţii suntem oameni, cu toţii suntem Homo Sapiens. Dar asta este doar o catalogare biologică a entităţii pe care celulele noastre o conturează. A fi OM înseamnă în primul rând să poţi să te priveşti dimineaţa în oglindă fără să pleci ochii ruşinat. Iar asta este foarte greu în contextul în care trăim acum, în perpetuul declin pe care îl resimţim în noi şi în cei din jurul nostru.
Am tras cu prastia in ea si-am lovit-o.
Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.
Nu m-a batut mama, nu m-a certat.
In mana tineam o bucata de paine.
Degeaba mi-a spus, degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane.
Mai tarziu am crescut flacaiandru,
M-am indragostit nebuneste de-o fata.
Nu stiu de ce, intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata.
De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare.
Soarele apune
Dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare.
(poesis)